La recomandarea unui prieten drag, chef&foodie, am decis să scriem acest articol scurt despre Ibai, restaurantul total atipic, non-comercial pe care l-am inclus în ghidul nostru pentru Țara Bascilor.
Cum povesteam și în ghid, Ibai este unul dintre cele mai bine păstrate secrete culinare basce. Locul nu ți-ar atrage privirea în niciun fel, nici dacă ai trece prin fața lui în fiecare zi de vacanță. Valabil pentru multe dintre locurile greu de obținut și mai apoi, greu de uitat. 
Ibai. Un duo atipic ce scrie istorie culinară de 36 de ani
Ibai are doar 8 mese, este deschis doar la prânz, doar în timpul săptămânii. Fără pretenții elegante, fără decoruri sofisticate. Ba mai mult, fără meniu și fără prețuri afișate. Există o listă cu cele mai bune ingrediente ale sezonului, din care îți compui selecția și le primești apoi tratate delicat, cu respect, astfel încât să ofere cea mai gustoasă versiune a lor.
Chef Alicio Garro isi alege în fiecare zi cele mai proaspete legume și cel mai bun pește, le prepară senzațional, iar soția sa le oferă mai departe oaspeților. Aceeași formulă din 1983.
O masă greu de uitat
Deși a trecut aproape un an de la vizita noastră aici, ne amintim perfect senzația acestei mese. Un lucru care, sincer, devine dificil chiar și atunci când vorbim despre restaurante faimoase. Pe masa noastră, farfuriile veneau și plecau stârnind un entuzism în permanentă creștere. Ne-am bucurat pe rând de ingrediente tradiționale, unele dintre ele extrem de greu de găsit, neștiind dacă senzația este a întoarcerii la origini sau a unui puternic salt în viitor. Ciuperci sălbatice, lagrima pea, crab și neapărat sole. Totul simplu, abia atins, alături de elemente discrete care se complimenteze subtil aroma. 
Dacă ajungi la Ibai, 4-5 preparate ar trebui să fie de ajuns pentru 2 persoane. Fiecare preparat costă în jur de 25-30 euro. Îți spunem detaliile astea pentru ca plata se face doar cash.
….. Și greu de obținut
Ne-am dorit mult această experiență și am avut ajutor din interior pentru a reuși să rezervăm o masă la Ibai. Altfel, există varianta în care vorbești spaniolă și îi suni insistent sau înveți frazele cheie în spaniolă cu google translate și te prezinți la fața locului cu pix, hârtie, mai multe date flexibile și speranța că atitudinea ta le va fi pe plac.
Pentru că nu întâmplător discuțiile despre restaurant devin limitate la un moment dat. În spatele mâncărurilor senzaționale pe care Ibai le oferă oaspeților, există bariere de tot felul.
Cum spuneam, în primul rând, echipa nu vorbește engleză. Ba chiar vorbesc greu castelană. Practic, oamenii sunt de-ai locului și se așteaptă ca oaspeții să îndeplinească aceleași condiții. Se opun cumva globalizării și își poartă cu mândrie autonomia în fața Spaniei.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Dacă nu le place atitudinea ta, îți vor răspunde că nu au locuri. Sau dacă ești chef, chiar basc, există posibilitatea să te așezi la masă, să fii recunoscut și drept urmare să nu primești mâncare. Nu știm după ce criterii.
Așa că există tabăra celor pe care discuțiile despre Ibai îi emoționează și recomandă insisitent restaurantul. Și o altă parte, a celor care se declară consternați de atitudine și îi etichetează drept “nebuni”. Da, multe controverse pentru doar 8 mese în marea de stele Michelin și restaurante în World’s 50 Best a Țării Bascilor. Și totuși, mesajul pare să fie destul de clar, nu-i așa?
Cum te înțelegi la masă dacă nu există o limbă numitor comun?
În cazul nostru, experiențele culinare de tot felul s-au acumulat într-un tot care susține reziliența. Luptăm pentru rezervări, nu ne este teamă de situații penibile, neînțelegeri și nu dăm în spate când e vorba de ingrediente neobișnuite. Așa că, odată ce am avut rezervarea confirmată, ne-am jucat puțin în aplicațiile Babel și Duolingo înainte de vacanță știind că ei nu vorbesc engleză, iar la fața locului am gesticulat până am obținut o vagă senzație de înțelegere. Și în rest nu ne-am bătut capul, am lăsat lucrurile să se întâmple. Prietenul google nu prea reușește să fie de ajutor sub nivelul solului, unde este poziționată zona de dining.
Din cele 8 mese doar 3 erau ocupate în ziua vizitei noastre. Și de-ndată ce am rămas “singuri”, trio-ul de doamne octogenare vorbitoare de spaniolă a dorit să afle cum de am aflat noi restul, vorbitori de engleză, de acest loc. Respectiv masa noastră, în zonă pentru a participa la gala World’s 50 Best Restaurants din Bilbao și încă o masă de chefs din UK în căutare de inspirație. Celelalte 5 mese erau goale, însă familia Ibai continua să refuze clienți. Hai că se poate 🙂
Lasă un răspuns