Amfiteatrul Transilvania. În vacanță deasupra munților

La o vale distanță de Inn on Balaban, la câteva minute “în sus” de Bran, stă Amfiteatrul Transilvania. Sunt asemănări și diferențe între cele două destinații, însă priveliștea spectaculoasă asupra munților le este clar numitor comun. Un tablou atât de reprezentativ României sălbatice și totuși atât de atipic în contextul ospitalității locale.

Amfiteatrul Transilvania este numele oferit unui ansamblu de case vechi, remodelate din materiale naturale într-un stil foarte personal, răsfirate printre coline, la o distanță considerabilă de orice altă așezare. Este povestea încă în curs de materializare a uneii familii originare din Republica Moldova. Au descoperit întâmplător generozitatea spectaculoasă a naturii în zonă și au decis să îi adauge câteva elemente de confort pentru a-și petrece weekenduri și concedii aici. Apă curentă, electricitate, un drum stabil și camere formate în case vechi din lemn reconsolidate.

Câțiva ani de muncă, investiții și pasiune mai târziu, Amfiteatrul Transilvania a depășit cu mult statutul de “casă de vacanță a familiei Robu”, transformându-se într-un loc de încărcat bateriile pentru publicul larg. Păstrează însă sentimentul de a fi oaspete în casa familiei.

Spațiile sunt în mare parte lucrate de proprietari, cu propriile mâini, după propriile idei. De la vopsea colorată cu infuzii din plante sau fructe, zestrea țesută a bunicii care îmbracă toate scaunele locului, sculpturi și până la multe teste de materiale inedite care să le păzească munca în fața focului. Rezultatul este foarte eclectic, într-un stil “ hand-made rustic meets Tim Burton”. Cu părțile foarte bune și mai puțin bune care vin odată cu satisfacția de a-ți urma viziunea fără sfaturi sau interferențe din exterior.

La Amfiteatrul Transilvania poți să cobori din pat direct în grădină. 2 pași, literalmente, îți despart somnul de iarba din fața camerei. Poți să îți condimentezi pozele de Instagram cu silueta unui leagăn între doi copaci bătrâni. Asta dacă nu reușești să intri în atmosfera locului și să uiți că există internet măcar pentru 24 de ore. Te poți aventura pe trasee în pădure sau îți poți calibra sistemul să reînvețe bucuria de a nu face absolut nimic.

Restaurantul de la Amfiteatrul Transilvania vorbește despre context și despre rădăcinile proprietarilor. Echipa este din Republica Moldova, iar meniul o urmează. Au borș roșu, soleanca, sarmale în foi de podbal, tocăniță de ciuperci sau plăcintă cu mere.

Folosesc dintre ingredientele locului, culese din sălbăticie, cum sunt ciupercile, urzicile, pătlagină și tot soiul de alte frunze și fructe, în funcție de sezon. Au inclusiv o variantă de a transforma seva de mesteacăn într-o băutură, pe care o învechesc 8 ani în pivniță. Au chiar și propriile animale, care reușesc să acopere o parte dintre nevoile restaurantului.

Însă, per total, locul este într-un proces de (re)definire. Iar asta se simte și în restaurant și în camere. Amfiteatrul Transilvania a plecat de la a fi proiectul casei de vacanță pentru familie și prieteni, deschizându-se apoi treptat pentru public. Până se vor cerne ideile într-un concept final bine conturat, lucrurile sunt puțin amestecate, iar autenticitatea nu își face neapărat simțită prezența în detalii.

Privind de la distanță investiția, pasiunea, bunele intenții și rădăcinile familiei, suntem convinși că povestea Amfiteatrul Transilvania se va contura așa cum trebuie în anii ce urmează.